Am călătorit noaptea trecută şi dis de dimineaţă eram la Botoşani. În taxi mă uitam cu drag la oraş. Am ajuns acasă şi am regretat, ca şi atunci când am plecat, că în cea mai frumoasă perioadă a anului, eu nu sunt aici.

Am plecat pe 6 mai, lăsând pomii în floare şi bujorii îmbobociţi, am mai venit o singură dată, când bujorii trecuseră dar am cules cireşe, şi acum găsesc pomii plini de rod. Merii, care anul trecut aveau doar câteva fructe, acum sunt plini. Via, parcă şi ea are mai mult rod decât anul trecut. M-am întristat gândindu-mă că nu le va mai culege nimeni.

Pomii şi verdeaţa sunt cele mai frumoase lucruri de aici. M-am întristat şi când m-am uitat la casă. Parcă imploră să fie renovată.

Dar gata! Nu avem cu ce, şi gata!

Puiuţul nostru m-a pupat şi apoi a avut treburile lui. Biciclete, plimbări, căţeluşi şi …o fetiţă. De, asta este! Dar vine el la mami, acuş-acuş!. Căci seara ne iubim noi cel mai mult. În rest, e băiatul ocupat.
Sunt frântă, că am dormit doar două ore noaptea trecută  şi ne-am făcut agenda pentru zilele următoare. Full, full, full, dar sper să apuc să vă fac nişte poze cu merii şi via. Şi nucii!

Dar acum, vă caut nişte poze cu oraşul, aşa cum am promis.  

Clădirea Tribunalului Judeţean

Clădirea Tribunalului Judeţean

Primăria

Primăria

Învăţăcel
La 7 ani, buchisind „Nu credeam să-nvăţ/A muri vreodată”

Biserica Uspenia, unde a fost botezat Eminescu

Centrul Vechi-partea renovată

Chivuţele

Centrul Vechi-partea nerenovată

Simple case

Cealaltă categorie

Una din multele biserici

Detaliu clădirea Tribunalului