Astazi sunt de-a-ndoaselea. Se vede si din cuvantul acesta, de a carui existenta uitasem…Dar credeti-ma ca nu am unul mai bun, sa pot ilustra starea de suflet. Starea din suflet.
De pe la pranz incoace, ma tot sucesc. Fac treaba, cica. Dar nu mi-a iesit nicio treaba, cu exceptia unei ciorbe radautene. In rest, pe unde am fost, m-am tot impiedicat. De o ora zic sa trec la somn, ca imi revin sigur, dar nu ma lasa starea. Nu fug cuvintele din cap si trebuie sa le dau drumul. Scriu aceste randuri luni seara, sigur voi fi mai bine maine, cand le veti citi voi, dar eu tot scriu…
Nu-mi place toamna, nu-mi place ca a trecut vara – asa cumplit de calduroasa cum a fost ea -, nu-mi place ca a plecat Anca, nu-mi place ca maine reincep serviciul si mai ales nu-mi place ca voi vedea un birou gol in fata mea- Catalina a plecat de la noi…
Nu-mi place deloc, mai precis imi vine a plange cand ma gandesc la parintii mei. Am plecat de acasa, trista cum nu am plecat niciodata. Imbatranesc asa de brusc si de puternic, se simt coplesiti de ani si boli si chiar daca nu spun niciodata, sunt sigura ca se simt singuri. Foarte singuri si nu stiu ce pot face.
Si imi vine sa nu ma mai opresc din vaiet si din plans.
De dimineata am fost la deschiderea anului scolar. Emotii, de mai bine nu mai scriu si despre ele. Am venit dezamagita. De parca asta imi mai trebuia. Sper ca la capitolul carte si capacitatea de a transmite dragostea pentru arta plastica, lucrurile sa stea mult mai bine decat la organizarea inceperii unui an scolar. Pentru ei un an ca toti anii, pentru noi un an foarte important! SPER!!!
Sunt nascuta toamna, ar trebui sa iubesc anotimpul acesta cu pleiada lui de culori si daruri. Cu aroma lui amaruie de crizanteme, cu un cer uneori mai frumos ca vara, cu frunze rosii-aramii, plutitoare, cu dovlecii ce plesnesc de culoare. Ar trebui, zic…
Si cand colo…doar stropi de nostalgie si tristete vad in fata ochilor.
Am scris, da. Randuri pentru mine, randuri triste de toamna. Promit ca maine voi vedea mai bine, voi deschide ochii mai mari si voi multumi pentru cele bune pe care le primesc in fiecare zi. Sunt o Balanta si am experienta pendularii.
Nu-s randuri pe care ar trebui sa le scriu la revenirea pe blog, sunt randuri pentru mine, sunt doar ganduri de eliberare. Sunt asa cum este uneori dispozitia omului.
Va multumesc ca le-ati citit si va multumesc pentru toate randurile pe care le cititi aici. Si va multumesc pentru toate comentariile, pentru toate incurajarile si pentru minunatele ganduri pe care mi le-ati scris la ultima postare, la care, din pacate, nu am putut raspunde azi. Ca va ziceam ca m-am impiedicat in toate. Sorry!
Va urez sa nu aveti asemenea stari de toamna si doresc tuturor copilasilor un an frumos si bun!
Mihaela Damaceanu
Putere draga mea , va trece ! E in firescul lucrurilor sa treaca ! E bine ca te-ai eliberat .Starea ta nu e intamplatoare , stiu ! Da vina pe planete si spune-ti inca o data , ca sigur totul se intampla cu un rost . Nu te lasa coplesita , te rog ! E greu , e greu de digerat uneori "evolutia "asta , care pare mai mult a involutie , insa tu esti puternica si plina de ganduri si manifestari pozitive . Multa sanatate si protectie divina parintilor si familiei tale ! Va fi bine , ai sa vezi ! Te imbratisez cu mare mare drag !!
Sper ca azi esti mai bine!
Cu totii mai avem si astfel de stari..tine de sensibilitatea noastra.
Un an scolar plin de impliniri si o toamna minunata va doresc!
mda, pe toti ne napadesc din cand în când gândurile si dorurile, este normal, acesta este cercul vietii. Cu siguranta vei reusi sa te scuturi de îngrijorarile fara sens si sa privesti cu speranta ca totul se va rezolva bine. Unde nu putem interveni, nu avem decât sa speram ca solutiile vor veni pe parcurs si ca totul se va rezolva.
Mult succes lui Mihnea, sa fie un start bun si un an pozitiv din toate punctele de vedere.
Si eu sunt balanta si… am scris cândva un articol intitulat "Lectie de iubit luna noiembrie" (http://vis-si-realitate-2.blogspot.de/2012/11/lectie-de-iubit-luna-noiembrie.html) însa sfaturile se pot aplica la intreaga toamna :)) Mie imi place mult de tot toamna, dar bineînteles ca iubesc toate cele 4 anotimpuri 🙂 Nici nu mi-as putea imagina sa traiesc undeva unde sa nu existe primavara, vara, toamna si iarna!
Atunci cand am "zile cenusii" caut doar amanuntele care sa ma bine-dispuna si gasesc multe! O frunza, o veverita, un ciripit de pitigoi, un roman frumos, un film bun, o ceasca de ceai aromat, o melodie frumoasa… Imediat mi se lumineaza privirile ☺ Te pup Mihaela draga, trimit gânduri bune ♥
o astenie de toamna, ceva? :0
trece, capul sus!
Multumesc din suflet, Gabriela! Astazi sunt mai bine, asa cum stiam ca se va intampla. Am preferat insa sa scriu si sa public gandurile mele mai triste, pe de o parte pentru ca scriindu-le te mai eliberezi de ele si pe cealalta, pentru ca viata nu este numai roz, frumoasa si plina de optimism. Si apoi, intotdeauna randurile bune si calde, pe care le primesc de la voi, imi sunt de mare ajutor.
Doar gandul la parintii mei persista si astazi si imi strange sufletul. Greu pentru ei, tare greu!
Da, Luiza. asa este. In primul rand am dormit bine si deja eram mai O.K. de cand am deschis ochii. Pana acum, am asteptat o veste de la baiat, ca astazi a avut prima zi de atelier, 6 ore de pictura. Nu mai puteam de nerabdare sa ii aud impresiile si au fost bune. Exceptand biroul gol al Catalinei, prima zi la birou a fost placuta, am luminat putin biroul, acum pot spune ca reintru in ritmul cunoscut. Multumesc tare mult pentru urari si o toamna frumoasa sa aveti si voi!
Am uitat sa iti trimit si eu imbratisarile mele!
Stiu ca esti Balanta, draga mea Carmen! Nu pot uita lucrul acesta. Dar tu esti cea mai echilibrata Balanta pe care o cunosc eu, esti exceptia care intareste regula, esti unica si cea mai draga mie Balanta. Tu stii cum si mai ales, reusesti sa aplici toate sfaturile bune, tu stii sa te bucuri de fiecare clipa. Esti profesoara mea de viata traita frumos, asa cum ti-am spus deja! Am citit articolul indicat, iti multumesc pentru el, nu il stiam. Tu te bucuri de fiecare anotimp si fiecare luna. Ieri am inceput pe la pranz cu starea aceea rea, care a fost punctul culminant al despartirilor din ultimele zile. Am plecat bine de la Tonitza, nu voi judeca o munca a atator oameni, dupa un fapt de mica importanta, caci am mai auzit diverse lucruri bune despre liceu, intre timp. Doar ca urmatorii pasi ai zilei, au fost fiecare in parte, facuti degeaba. Nimic nu am rezolvat, din toate pe care le mai programasem in ultima zi de concediu. De aceea, parca nu am mai vazut nimic din ce ma putea bucura. Iar spre seara, totul se amplificase in intensitate si in nemultumire. Si parca tot imi pare rau de balamucul acela de deschidere de an.
Multumesc pentru gandurile tale, intotdeauna bune, intotdeauna pe cat de corecte, pe atat de tonice!
Se poate si asta, nici nu mai stiu.
Deja este mai bine, tata a iesit din spital, iar mama se simtea mai binisor
Multumesc!
Credeam ca nu e blogul tau,cand am inceput sa citesc.Mai sunt si momente din acestea.Cred ca este o influenta a astrelor in zodia ta,dar cu siguranta starea ta de bine va reveni curand.Te mai coplescesc gandurile,faptele,oamenii dragi,dar tu cu firea ta calculata,optimista ne vei demonstra ca a fost numai de moment aceasta tristete.Capul sus,fruntea-nainte si sa auzim numai de bine!
Toti trecem prin momente grele.Si o Balanta cu atat mai mult cu cat incearca sa puna ordine in tot ce o inconjoara. Ma bucur ca n-a tinut mai mult faza asta proasta.
Te inteleg si te simt in privinta parintilor … E asa de greu sa nu fii langa ei. Dar trebuie sa fim fericite ca ii avem. Si sa le-o spunem cat mai des.
Succes in noul an scolar lui Mihnea ! O sa fie totul bine, sunt sigura 🙂 Daca ti-as spune ca aici in Grecia nu se organizeaza nimic special in prima zi, nici in ultima, ai fii mai linistita ? Importanta e educatia si cunostintele pe care copilul le castiga acolo.
Cat despre toamna, e ea mai melancolica dar are muuulte alte beneficii 🙂 Sa speram ca va fi lunga si luminoasa, cu plimbari si spectacole si planuri pentru sfarsit de an 🙂
Te imbratisez cu drag !
Multumesc frumos, Flori, sigur trecem toti prin astfel de clipe si apoi ne scuturam, ne revenim si mergem mai departe. Eu am cu voi, atatea exemple bune de la care ma inspir si ma energizez!
Si eu te imbratisez cu mare drag, stii cata caldura si bucurie imi aduc cuvintele voastre? Si stii cat ma bucur uneori, ca nu am renuntat la blog, asa cum mi-a trecut nu o data prin minte? Iar acum a ajuns sa fie unul din punctele de sus ale listei mele de multumiri zilnice. Si toate astea se intampla datorita voua, a suportului si gandurilor atat de frumoase pe care le primesc zilnic aici. MULTUMESC, ZIC!!!
Astazi sunt foarte O.K. si ai mare dreptate cu indemnul de a le spune parintilor ce simtim! Cu scoala m-am mai linistit, caci a venit Mihnea cu impresii pozitive in fiecare zi. Aveam si eu cateva, mai ales referitoare la doamna diriginta, sper sa mai cunosc si alti profesori si sper sa fie cat mai multi dintre ei foarte buni. De la ce am vazut in caiete la orele de ieri si de marti, am un sentiment pozitiv. Astazi merg la sedinta cu parintii, sper sa fi aranjat prin scoala cele ce nu erau gata luni.
Luminoasa mi-o doresc si eu si la fel sa fie si a ta! Stii de cate or
cred ca fiecare om are momente din astea. Si cand e cerul innorat presiunea e si mai mare 🙂
Iti doresc o toamna frumoasa, ca a mea!, plina de culori si energie si veselie.
Asa zic si eu, fiecare are momente din acestea, dar atunci mi s-a parut ca trebuie sa scriu de ele si astfel am scapat mai usor 🙂 Ma bucur ca ai o toamna frumoasa, multumesc pentru urare, voi face tot ce pot sa fie asa!