Dragele mele,
Am început week-end-ul trecut cu energia pe cote de avarie. De obicei vinerea sunt aşa, dar acum starea a continuat şi sâmbătă dimineaţa, când m-am trezit cu gândul de a face măcar o postare pentru săptămâna aceasta, în avans. Nu prea mi-a ieşit. Am o mulţime de idei şi de drafturi, dar energia de a le duce la capăt lipseşte cu desăvârşire.

Căci mintea mea nu este decât la valuri înspumate, la culorile schimbătoare ale mării şi la nisipul fin şi călduţ  Nu mai am prea mult până ajung să le văd şi să zburd în apa mării. Realmente număr zilele. Mai sunt foarte puţine, dar ştiam eu de ce vroiam două concedii pe an, că din august până-n august, anul este al naibii de lung când îl mergi doar la serviciu. Ei, dar mă bucur că totuşi mergem în concediu şi până atunci poate mai scriu ceva rânduri sau mai postez câteva poze pe aici.
Până la urmă am reuşit în week-end să mă mobilizez să fac ceva curăţenie puţin mai serioasă, ceva dulce şi papa bun. Şi am mai fost şi la festivalul „Strada Armenească” al cărui punct culminant pentru noi şi absolut fascinant pentru Mihnea, a fost bătaia cu apă. Am nişte fotografii pentru mâine, că azi a greeeeu, dar bateria telefonului s-a terminat exact la momentul cel mai interesant.
A, şi o veste bună pentru mine este că azi se pare că îmi iau o cameră foto.
Deci,
vă pup şi vă ofer un trandafir din gradina mamei mele!
Mihaela Dămăceanu, simţindu-se nerăbdătoare