Am uitat de mine! Nu de ieri de-alaltăieri, ci de mai mult timp.
Mereu cu mintea-n şapte locuri, începând cu puiul meu şi terminând cu blogul, nu mai ştiu când e luni, când e vineri, când e începutul şi când e sfârşitul anului.
Din când în când mi se mai întâmplă să-mi amintesc că odată, demult, primeam complimente despre felul în care arătam, despre un obiect din ţinuta mea sau despre vreun accesoriu mai deosebit. Anul acesta, am reîncercat o perioadă să-mi rup din alte activităţi ceva mai multe minute dimineaţa, pentru a le aloca aspectului meu. A durat cam o lună jumătate, timp în care am primit întrebări de genul: “dar ce-a fost cu tine până acuma”?
Cu alte cuvinte, “de ce nu mai aveai grijă de tine”?
Păi chiar aşa. De ce nu mai aveam grijă de mine? O să încep să mă scuz, spunându-vă că am multe pe cap, că am copilul, casa, serviciul, blogul, şi continua dorinţă de învăţătură şi schimbare. Că neînvăţând până acum, cum se fac lucrurile fără stres şi fără să-ţi pui înainte milioane de întrebări, eşti mereu muncit de gânduri şi măcinat de ele.
Dar oricât de multe v-aş spune, ştiu că m-aş amăgi. Căci o femeie trebuie să rămână femeie, indiferent de problemele cu care se confruntă. Şi o femeie trebuie să se îngrijească şi să acorde timp aspectului ei. Căci şi haina îl face pe om, ştim bine asta. Şi în afară de cum îl face în ochii celorlalţi şi mai mult contează cum îl face în proprii ochi.
Iar noi nu ne simtim bine dacă nu suntem mulţumite cu aspectul nostru.
Aşadar, acum la sfârşit de an, când începem să ne evaluăm anul ce s-a dus şi să ne gândim la cel ce va urma, îmi propun să-mi revin. Îmi propun să nu mai iau pe mine doar hainele ce vin la rând în dulap, îmi propun să-mi mai deschid caseta de bijuterii şi să-mi reamintesc telefoanele coafezei şi cosmeticienei. Şi ca să vedeţi că mă ţin de treabă, chiar înainte de a începe anul, mă duc să mă uit la ceva frumos, adică la aceste cadouri. Caut ceva pentru sărbători, că poate voi primi un cadou, dacă-i voi spune moşului ce-mi place.
Mi-ar plăcea ceva altfel, ceva ce ar putea face ca noaptea de Revelion să fie şi mai specială decât este, şi mai deosebită decât celelalte ce au fost până acum. Ceva ce mi-ar da o strălucire aparte.
M-am uitat la broşa aceasta. Ce ziceţi, ar fi ce-mi doresc?
Pentru că după un an de muncă, un an de eforturi destul de mari, un an în care nu am ştiut cum să mă împart mai bine între treburi, merit şi eu un cadou. Şi dacă nu mi-l face moşul, mi-l fac singură, singurică. Am zis!
Dar înainte de Revelion, trecem prin bucuria Crăciunului. Iar pentru acesta, mi-a trebuit ceva timp să mă hotărăsc ce aş vrea. Am oscilat între un strălucitor set albastru de bijuterii şi un cadou mai practic, mai potrivit vremii de iarnă, cum ar fi o eşarfă dublă colorată şi mănuşi.
Dar credeţi că puteam eu pleca de pe o pagină cu cadouri, fără a mă gândi şi la băieţi?
Mai ales că am găsit unul, ce ar încânta sufletul lui Mihnea-cel înnebunit după corăbii, şi mai are alături şi ceva ce l-ar bucura pe soţul meu?
Oare cum aş fi putut să fac aşa ceva?
Mihaela Dămăceanu
Mihaela, draga mea, sa stii ca nu te-am uitat! Am avut o saptamana groaznica si nu prea am putut iesi din casa. M-a apucat febra schimbarii si asta mi-a ocupat toata saptamana. Promit solemn ca luni porneste spre tine un trandafir care e deja impachetat!
Brosa la care te-ai orientat e superba si sunt convinsa ca te va face sa te simti stralucitoare intr-o noapte stralucitoare. Eu iti doresc sa-ti poti avea mai multa grija de tine !
O zi minunata!
Draga mea Ileana, eu îţi mulţumesc încă o dată şi îţi spun că nu ai de ce să te justifici. Gestul tău este deosebit de frumos şi de cald şi a fost pentru mine o mare surpriză!
Cât despre treburi, simt şi eu bine cât de multe sunt şi toate suntem cam copleşite de ele. Până şi activitatea pe bloguri, observ că este pe un minim. Acum toţi ne concentrăm pe apropiatele sărbători!
Mă bucur că îţi place broşa şi îţi doresc şi eu să ai grijă de tine. La fel le doresc tuturor cititoarelor, că ştiu eu bine cum sunt femeile, mamele, soţiile. Întâi treburile şi dacă mai rămâne şi puţin timp pentru noi, e bine. Dar de multe ori nu prea mai rămâne.
O seară frumoasă, draga mea!
Broşa e foarte frumoasă dar sunt convins că strălucirea ei păleşte atunci când ochii îţi privesc către băieţii tăi!
Eu m-aş face mic… mic… şi aş naviga un pic cu frumoasa corabie…